Castelul a fost construit pe vremea Mariei Tereza, fiind renovat in 1821. In 1845, tanarul Teleki Sandor, viitorul colonel revolutionar si scriitor, preia administrarea mosiei din Coltau.
Ca si capitanul zonei Chioarului, participa activ la viata politica a regiunii Satmarului. In anii 1846-47, marele poet Petofi Sándor, ii face mai multe vizite ‘contelui salbatic’. Datorita acestei prietenii , isi va petrece luna de miere in castelul de la Coltau, cu tanara sotie, Szendrey Júlia. Aici va imbogatii literatura cu 28 de poezii noi, dintre care cele mai multe se nasc la masa din piatra de sub cornul preferat. In timpul revolutiei din 1848-49, contele Teleki este intendantul generalului Bem, iar dupa infrangerea acesteia, va trai in exil ( Paris, Guernesy, Jersey, Italia ) . In acest interval se casatoreste in Italia cu fiica unui general francez, Litez Tivervald Matild, dupa care se intoarce la Coltau. Dupa moartea produsa in 1892, este inmormintat in parc, sub cornul mult indragit, conform ultimei dorinte. In 1936, mormintul a fost stramutat in cimitirul satului.
Ultimul proprietar al castelului a fost contele Teleki Ioan, care in anul 1937 paraseste pentru totdeauna satul, donand castelul comunei Coltau. In perioada urmatoare, salile castelului au indeplinit functii diferite: locuinta pentru refugiati, birouri C.A.P., camin cultural, gradinita, dispensar medical. In 1960, o incapere a fost amenajat ca si camera memoriala ‘Petofi Sándor’, care , cu timpul , se dezvolta pana in 1980 ocupand intregul etaj al cladirii.
In 1998 este dezvelit grupul statuar Petofi Sándor – Szendrey Júlia, in parcul castelului , opera sculptorului Pogány Gábor Beno.